„Alchimie electorală” în Sectorul 4: Antonio Andrușceac, președintele Partidului Alianța România Competentă (ARC), acuză „premii pentru poluare” din bani publici

Președintele Partidului Alianța România Competentă (ARC), Antonio Andrușceac, a lansat o declarație extrem de critică la adresa administrației Sectorului 4, acuzând transformarea unei decizii judiciare într-un instrument electoral. Redăm integral poziția acestuia:

„Tratat de Alchimie Electorală: Cum transformi o ilegalitate într-o pomană cu miros de benzină

După doi ani în care „Taxa de Dezvoltare Urbană” a funcționat pe post de buzunar suplimentar pentru fanteziile edilitare ale Sectorului 4, instanța a decis, în sfârșit, ceea ce bunul simț bănuia deja: că dezvoltarea nu se face prin „jaf la drumul mare” cu acte-n regulă. Dar stați, că spectacolul de magie abia începe!
Simțind suflarea rece a referendumului de demitere pe ceafă, domnul primar a suferit o epifanie de o sensibilitate rară. Dintr-odată, inflația – care până ieri era doar un detaliu statistic – a devenit monstrul care îl împiedică să mai doarmă noaptea de grija cetățeanului. Soluția? O „pomană” de 600 de lei pentru benzină, aruncată peste gardul primăriei exact când scaunul a început să scârțâie.

Este o mișcare de un cinism sclipitor: încerci să speli o ilegalitate confirmată de judecători cu o mită mascată din banii noștri. Practic, ne dai restul de la banii pe care ni i-ai luat pe nedrept, dar condiționat.
Însă cea mai mare ironie rămâne „logica” ecologică a Sectorului 4. Ai bicicletă? Mergi pe jos? Folosești transportul în comun pentru că îți pasă de aerul pe care îl respiri? Felicitări, ești oficial prea sărac sau prea verde pentru generozitatea domnului Băluță. În universul de cristal al primăriei, dacă nu poluezi, nu exiști.

Cei care au ales să nu sufoce orașul cu noxe sunt acum pedepsiți prin ignorare. Mesajul este clar: „Dacă vrei bani de la primar, pune mâna și arde niște combustibili fosili!”. Este, probabil, prima dată în istoria urbanismului modern când o administrație reușește să creeze un sistem de subvenționare a poluării ca formă de supraviețuire politică. Un „premiu pentru emisii” oferit exact celor care fac orașul de nelocuit, în timp ce restul rămân cu satisfacția morală… și cu buzunarele goale.”